Deviza Ministerului Public este “nullum crimen sine lege”, adica nicio fapta infractionala nu trebuie sa scape nepedepsita.
Este adevarat ca - in dreptul penal din Romania - Ministerul Public ar trebui sa produca probe atat in vederea acuzarii faptuitorului cat si in apararea acestuia, cerinta fiind ca acesta sa fie neutru, insa teoria difera de realitate. Procurorul este o persoana si este evident ca acesta isi va formula o opinie proprie care poate afecta caracterul obiectiv al cercetarii penale.
Avocatul - prin excelenta - are sarcina de a face totul pentru a-si apara clientul fie in dovedirea nevinovatiei acestuia, fie in probarea circumstantelor atenuante ce pot favoriza situatia juridica a faptuitorului, pentru ca - ulterior - in faza de judecata, instanta sa poata lua o decizie corecta.
O alta sarcina importanta a avocatului - in faza de cercetare penala - este asistarea si reprezentarea partilor vatamate. De cele mai multe ori, partile vatamate neglijeaza aceasta faza a cercetarii penale considerand ca organele de cercetare penala, respectiv Politia si Parchetul, se vor transforma in aparatorii lor absoluti. Nimic mai gresit. Neglijareea implicarii in aceasta faza poate conduce la inducerea organelor de cercetare in eroare fiindu-le prezentata o situatie de fapt eronata, precum si greutati in recuperarea prejudiciului avand in vedere ca partile vatamate au anumite termene procedurale pentru a se constitui parti civile in cauza si a-si cere drepturile.